De ce sa citesti biografii si memorii

         Problema mea ( una dintre ele) este ca nu ma pot opri la un singur lucru. Imi place aproape tot ce imi da viata si vreau sa traiesc din plin fiecare clipa, de aceea si gusturile mele sunt din cele mai diversificate. Viitor medic, urmaresc in timpul liber emisiuni despre originea universului si geografia Pamantului, dar si scriu fara oprire vrand sa tremin primul meu roman.
          Ei bine, asa si cu cititul. In materie de carti nu pot spune ca am o categorie preferata. De fapt, nu cred ca exista vreo categorie care sa nu ma atraga. Am inceput cu o carte thriller ca apoi sa colectionez romane politiste, clasice, bilingve, fantasy, stiintifice, chiar si ghiduri turistice. De curand am descoperit un nou tip de carti: biografiile si memoriile care pot sa spun ca m-au captivat total si mi-au deschis noi orizonturi.
          Nici nu cred ca are rost sa spun cate biografii si memorii am colectionat in ultima vreme. Ce m-a atras la ele a fost realitatea pe care o descriu: fapte si personaje reale. Viziunea autorului asupra lumii ramane in urma, aici este doar viziunea mea asupra ceeea ce imi relateaza autorul. E ca o carte psihologica, doar ca are un farmec aparte, iar aici tu tragi propriile concluzii.
           De ce sa devi un cititor de biografii si memorii? Iata cateva motive:

1. Sunt mai mult decat un roman. Povestea lor este la fel de frapanta si in plus reala. 
2. Poti invata din greselile "personajului" si ii poti urma exemplul pozitiv in viata de zi cu zi. El iti poate deveni un model in multe situatii, un model pe care il poti studia de aproape si te va ajuta sa te autodepasesti.
3. Poti vedea si alte tipologii de oameni si moduri de gandire. Deci iti largesti considerabil orizonturile.

            Nici nu stii cand toate acestea iti vor folosii in viata! Sper ca te-am convins  sa adaugi pe lista da de lectura si cateva biografii precum cele ale lui: Marilyn Monroe, JFK sau Hans Christian Andersen.

Lumea in oglinda

          Stau in fata unei oglinzi. Poate cea mai mare care a existat vreodata. De aici, din coltul meu, pot vedea fiecare om si fiecare floare de pe Pamant.

   Pare aceeasi lume in care am trait dintotdeauna, dar ceva nu este la fel fiind ca in fata oglinzii supravietuie doar adevarul, sinceritatea si constiinta. Vad doua fetite care povestesc si rad impreuna. Nu le pot auzi caci oglinda e muta. Una dintre ele este frumoasa si imbracata cu gust. Cealalta nu este la fel de frumoasa si nici la fel de bine imbracata, dar in oglinda straluceste, chipul ei este mai frumos decat al prietenei sale, iar hainele arata mai bine ca niciodata. Prietena sa in schimb, are o privire intunecata. Brusc nu mai este la fel de frumoasa. Daca ma intorc spre ele vad doar doua fetite care povestesc si rad impreuna, parca ar fi c ele mai bune prietene.

         Pe un bulevard aglomerat, un domn inearca sa isi inchida portofelul, dar nu poate. Este prea plin. Scoate cateva bancnote si i le intinde unei cersetoare. Ce om generos! Nu ai zice ca fata lui este atat de intunecata, iar privirea plina de dezgust la vederea femeii care imparte o felie de paine cu cainele sau. Insa cainele latra amenintator. 

          Oare si el vede lumea printr-o oglinda?

Craciunul...ce era si ce este pentru mine

        Cand eram mica, cat mai asteptam Craciunul! Totul este atat de colorat si de vesel...orice colt al orasului straluceste de frumusete, iar atmosfera  de sarbatori pot spune ca e cea mai placuta atmosfera care poate exista. Totul devine special, pana si banala ciocolata calda poarta cu ea spiritul Craciunului!
         Cred ca orice om a trecut prin tristele momente cand a aflat ca nu exista Mos Craciun. Farmecul, magia si esenta sarbatorilor pierise in acele clipe in sufletul fiecarul copil. Cata dezamagire sa aflii ca ai crezut ani la rand intr-o iluzie creata de proprii parinti! Cadourile de sub brad nu vor mai fi niciodata la fel pentru ca acel mister care le invaluia a disparut odata cu mult indragitul Mos Craciun.
         Dar apoi, sarbatoarea capata alt inteles, adevaratul sau inteles. Ce reprezenta atunci pentru mine Craciunul: "vine mosu'!". Ce reprezinta acum pentru mine Craciunul:

• FRUMUSETE - chiar daca povestea cadourilor aparute prin magie sub brad nu mai exista, magia nu s-a pierdut, ea este prezenta in aceste zile peste tot. Pamantul nu a aratat niciodata mai bine ca in noaptea dinspre 24 spre 25 decembrie. Cred ca si daca te-ai duce pe Marte, tot ai putea vedea cum Pamantul straluceste intr-un curcubeu de culori.
• UMANITATE - in sfarsit omul devine ceea ce ar trebui sa fie: o fiinta cu suflet si constiinta. Obisnuim sa fim mai darnici, iertatori si marinimosi de Craciun, chiar daca ar trebui sa fim mereu asa. Toata lumea trebuie sa zambeasca in aceste zile! De aceea, o data pe an eu prefer sa dau decat sa primesc.
• MOMENTUL IN CARE UITI DE TOT SI PETRECI TIMP CU CEI DRAGI

           Celelalte intelesuri am sa le descopar pe masura ce vor trece anii, si sunt sigura ca mai sunt multe de descoperit. Inca imi e dor de Craciunurile in care imi deschideam nerabdatoare si curioasa, mai ales curioasa, cadourile de la mosu' si scriam cu mare entuziasm lista de cadouri, care bineinteles ca nu era respectata. Nu ca era bine sa fii copil?

Ceea ce am vrut mereu sa fac

            Cred ca toata lumea a avut, si va avea mereu un vis suprem, ceva ce isi doreste cu toata fiinta sa, dar dn diferite motive este greu, mult prea greu de indeplinit.

             Nu pot tolera nedreptatea, minciuna si falsitatea si mi-as dori sa pot schimba ceva in privinta aceasta. De aceea visul meu de cand eram mica a fost sa devin avocat, sau de ce nu, judecator, sa intru pe portile Facultatii de Drept ca si studenta, nu ca is simplu vizitator la Ziua Portilor Deschise. Dar circumstantele au determinat ca acest vis sa ramana ceea ce este: un vis, caci drumul meu a fost deja trasat.

             Un lucru pe care l-am invatat este ca trebuie sa-ti urmezi visele, oricat de dificil ar parea. Sa nu renunti niciodata daca vrei cu adevarat ceva. Scopul nostru in viata este sa fim fericiti, ori daca noi nu luptam pentru fericirea nostra, atunci cine? Sa nu lasi timpul sa treaca este important, sa fi puternic este necesar si sa fi ambitios este esential.
           
       "In viata este necesar daca vrem sa ne atingem scopul, sa urmarim o singura linie, lasand la dreapta si la stanga ei o multime de lucruri."   
            Arthur Schopenhauer

Noapte in intuneric - partea 1

            Sally este in vacanta cu familia la cabana lor de la munte. La liziera padurii mama sa, Mary si tatal ei, John au construit demult, in vremea tineretii lor, o cabana modesta, cu doua etaje pentru zilele cand vor sa evadeze din cotidian si sa se refugieze intr-un loc izolat, de o frumusete inexplicabila.

            Au trecut zilele si noptile cu repeziciune, dar parca una mai greu ca si celelalte. Este ultima noapte la cabana. Maine Sally trebuie sa se intoarca in aglomeratul New York si sa isi reia vechea si obisitoare rutina. Parca s-a terminat prea repede mica lor vacanta. Melancolica, se retrage in camera ei de la etaj. Priveste pe fereastra cararea serpuita care duce spre adancurile padurii, cai intortocheate pe care nu a avut inca ocazia sa se exploreze. Privind intunericul ii piere somnul fiind invaluita de o curiozitate periculoasa.

             Se ridica si coboara incet scarile care duc spre iesire. Deschide incet usa. O acompaniaza un scartait ascutit si prelung care se opreste brusc cand ea paseste afara. O pala puternica de vant o izbeste provocandu-i un fior de gheata. Poate ca ar fi trebuit sa isi ia un hanorac, dar nu se intoarce inapoi, merge tot inainte, spre bolta de arbori ai padurii. De la fereastra parea ca exista o carare serpuita pana in intunericul padurii, insa acum cararea parea ca o duce in alta parte, o carare dreapta, pietruita, spre inima padurii. Ciudat! Parca nici nu existase vreo alta carare. Poate doar i s-a parut, insa sa o fi inselat atat de tare vederea?

               Fara lumina aurie a lunii pline Sally s-ar fi strecurat cu greu printre arborii mult prea desi. Din loc in loc vedea perechi stravezii de ochi care pareau ca o privesc. Trebuiau sa fie bunite sau vulpi asa ca nu le baga in seama. Copacii incepeau sa se rareasca iar cararea imaginara pe care o urma Sally este acum mai clara. Merge cu pasi domoli tot inainte, dar nestiind unde vrea sa ajunga. Plimbarea nocturna printr-o padure necunoscuta poate parea stranie si periculoasa, insa de data aceasta era chiar placuta. Nu exista teama, era ca si cum locul acela in care nu mai fusese niciodata avea totusi ceva familiar.

               Brusc, o voce groasa, soptita, venita parca din toate partile si de niciunde o cutreiera pe Sally. Vocea o striga pe nume.

                                              Va urma...

Viata ca o piesa de teatru

                V-ati gandit vreodata cum ar arata lumea din perspectiva unei banale, simple piese de teatru? Intreg pamantul ca o mare scena, iar oamenii ca niste actori, unii mai talentati, altii mai punti talentati, unora carora le place sa fie pe scena, iar altora carora actoria li se pare o meserie mult prea grea pentru ei si sunt gata sa renunte, dar nu pot, caci odata pasiti pe scena nu o pot parasi, trebuie sa mearga mai departe oricat de dificil ar fi.

                 Ei bine, eu m-am gandit, insa nu am reusit. Pentru ca lumea este deja o mare scena, oamenii niste actori perfizi. Restul doar decorul care ascunde acest joc subtil. De fiecare dat cand ascundem adevarul, cand incercam sa obtinem ceva sau cand facem lucruri pe care nu vrem sa le facem ne jucam bine rolul. Aparentele se pastreaza. Ori cand un actor paseste pe scena nu este o alta persoana, cu sentimente si vointe false, dar falsitatea este ascunsa in spatele decorului, iar spectatorii cred ceea ce vad, chiar daca stiu ca e doar un scenariu. Si cat de frumos arata o lume planificata, care merge pe o linie deja trasata pe care doar improvizarea, spontaneitatea si sinceritatea o mai pot misca! 

                 Incerci sa evadezi din aceasta lume, te indepartezi, iti creezi propriul univers si traiesti dupa standardele tale. Multi reusesc, dar si mai multi suporta consecintele curajului si  idealului sau, se intorc inapoi de unde au venit unde sunt aspru judecati de catre marionelele societatii contemporane. Prea puntinni stiu sa aprecieze pe cei care au vrut sa schimbe ceva intr-o lume ca o piesa de teatru.

                  Sinceritatea este pe cale de disparitie, dand nastere unei vieti aparent adevarate, insa in fond tot mai falsa. A fi cine nu esti este acum noul stil al contemporaneitatii. Sau ma insel?

Intre ciudat si realitate

                 

                        De curand am inceput sa citesc o catre. Ce m-a atras la ea? Nu stiu. Poate coperta de un albastru marin intens care mi-a sugerat de la inceput infinitul, necunoscutul si provocarea. Sau poate titlul care s-a dovedit a fi o metafora, in acelasi timp avand si neavand legatura cu subiectul cartii.
                         Am ajuns la miezul povestii, daca se poate numi poveste. Am luat o pauza si mi-am spus "-Ce carte ciudata!". Dar oare cartea e cea ciudata? Pentru ca a indraznit sa extinda limitele realitatii,  a pus la indoiala sentimentele trecutului si ale prezentului care nu este vazut ca o continuitate a trecutului ci ca o repetare a acestuia. Cartea transmite un puternic sentiment de deja-vu prin idei aparent abstracte, dar mereu prezente in viata contemporana. Arata ca viata reala este doar o fatada a ceea ce imaginatia noastra poate crea intr-o lume fictiva. Arata ca imaginatia noastra este infinita, atat de infinita incat poate creea o noua personalitate care sa o completeze pe cea reala. 

                     
                           Si asta este de fapt ciudat, realitatea. A spune lucrurilor pe nume te face diferit, dar nu mereu in sensul pozitiv. Cand nu esti la fel ca ei esti un ciudat. Tot ce faci este gresit sau asa vor ei sa creada, ca gresesti pentru a putea fi ei superiori. Pana acum cateva secole clonarea era o idee bizara, dar acum este pe cale sa devina din ciudat, realitate.
                           Noi suntem singurele forme de viata din Univers? Este una dintre cele mai discutate idei ale secolului XXI. Universul este infinit in spatiu si timp, noi suntem doar o parte. O alta forma de viata este o idee stranie, greu de acceptat pentru ca pare ciudata. De ce? Pentru ca noi suntem diferiti. Dar ciudatul pentru noi este normalul pentru ei...