Sally este in vacanta cu familia la cabana lor de la munte. La liziera padurii mama sa, Mary si tatal ei, John au construit demult, in vremea tineretii lor, o cabana modesta, cu doua etaje pentru zilele cand vor sa evadeze din cotidian si sa se refugieze intr-un loc izolat, de o frumusete inexplicabila.
Au trecut zilele si noptile cu repeziciune, dar parca una mai greu ca si celelalte. Este ultima noapte la cabana. Maine Sally trebuie sa se intoarca in aglomeratul New York si sa isi reia vechea si obisitoare rutina. Parca s-a terminat prea repede mica lor vacanta. Melancolica, se retrage in camera ei de la etaj. Priveste pe fereastra cararea serpuita care duce spre adancurile padurii, cai intortocheate pe care nu a avut inca ocazia sa se exploreze. Privind intunericul ii piere somnul fiind invaluita de o curiozitate periculoasa.
Se ridica si coboara incet scarile care duc spre iesire. Deschide incet usa. O acompaniaza un scartait ascutit si prelung care se opreste brusc cand ea paseste afara. O pala puternica de vant o izbeste provocandu-i un fior de gheata. Poate ca ar fi trebuit sa isi ia un hanorac, dar nu se intoarce inapoi, merge tot inainte, spre bolta de arbori ai padurii. De la fereastra parea ca exista o carare serpuita pana in intunericul padurii, insa acum cararea parea ca o duce in alta parte, o carare dreapta, pietruita, spre inima padurii. Ciudat! Parca nici nu existase vreo alta carare. Poate doar i s-a parut, insa sa o fi inselat atat de tare vederea?
Fara lumina aurie a lunii pline Sally s-ar fi strecurat cu greu printre arborii mult prea desi. Din loc in loc vedea perechi stravezii de ochi care pareau ca o privesc. Trebuiau sa fie bunite sau vulpi asa ca nu le baga in seama. Copacii incepeau sa se rareasca iar cararea imaginara pe care o urma Sally este acum mai clara. Merge cu pasi domoli tot inainte, dar nestiind unde vrea sa ajunga. Plimbarea nocturna printr-o padure necunoscuta poate parea stranie si periculoasa, insa de data aceasta era chiar placuta. Nu exista teama, era ca si cum locul acela in care nu mai fusese niciodata avea totusi ceva familiar.
Brusc, o voce groasa, soptita, venita parca din toate partile si de niciunde o cutreiera pe Sally. Vocea o striga pe nume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc pentru ca mi-ati spus parerea dumneavoastra!