miercuri, 5 martie 2014

Pentru o clipa, as vrea sa dispar


        Uneori ma satur de tot ce ma inconjoara. As vrea sa fiu singura. Sa nu mai existe oamaeni in jurul meu pentru ca multi ma lasa rece, ma surprind intr-un mod negativ. 

        Imi place singuratatea. Daca nu m-ar tine captiva intre acesti patru pereti scoala, legislatia si normele morale ale societatii contemporane cred ca as disparea pentru cateva zile...sau saptamani, luni, suficient cat sa imi pun ordine in minte. Am atat de multe lucruri la care sa ma gandesc, dar mereu intervine altceva si raman la fel, nu cresc cu nimic. In momentul de fata ma simt urmatita, judecata si presata de scoala si profesori. As vrea doar sa ma lase in pace. Poate ca gresesc, dar vreau sa imi dau singura seama de acest lucru. Asa singurul lucru in plus pe care mi l-au adus este un haos total in minte, un stres in plus. Nu suport stresul. Mi se pare ca este un lucru care tine exclusiv de propria persoana si persoana in cauza il poate combate. Acum ma simt incapabila, ca si cum as cadea in gol si nu as avea nimic de ce sa ma sprijin. Am sa reconstruiesc aparentele pe care toata lumea le vrea, e tot ce pot face. Oricum peste tot sunt numai aparente. In rest, am sa ma ocup de ceea ce ma intereseaza pe plan educational. Si am sa citesc. Am sa citesc mult. Cititul e printre putinele lucruri care momental le fac cu placere si ma ajuta enorm de mult.

luni, 24 februarie 2014

Luni dimineata

           Astazi mi-am luat liber de la scoala. E atat de placut sa te trezesti cu o ora mai tarziu in timpul saptamanii, sa iti pregatesti micul dejun in liniste si asculti cateva melodii bune fara graba. Micile placeri care iti fac ziua mai frumoasa.

           De curand am inceput inca o agenda. Acum scriu in doua. Nu ma pot limita niciodata la un singur lucru...In cea de-a doua scriu cu placere aproape in fiecare zi, imi place sa vad cum paginile sunt din ce in ce mai incarcate, sa stiu cum intr-o zi, cand voi fii si uitat aceste vremuri am sa le citesc cu placere si cel mai mult imi place sa le scriu. Ma gandeam cu ar fi viata de scriitor. Sunt milioane, probalbil, de oameni a caror singura meserie este cea de a scrie pentru altii. Sa depinzi de starea ta emotionala, inspiratia proprie, parerile si criticile constante ale cititorilor...Nu cred ca mi-ar placea sa traiesc asa, desi, cand propria carte iti ocupa un loc in raftul bibliotecii...trebuie sa fie un sentiment unic pe care sper ca intr-un viitor indepartat sau chiar apropiat sa il cunosc si eu. Pana atunci am sa experimentez sentimentul pe care il ai cand tocmai ai terminat o carte buna, sentimentul de dupa acel gol de parca ti-ai fi pierdut un prieten.