luni, 23 decembrie 2013

Doua motive sa zambesc astazi



         Cu toate cate am avut de facut in ultima vreme, nici nu am realizat cat de aproape este Ajunul Craciunului. Abia astazi am putut sa ma bucur cu adevarat de vacanta.


         Dupa un weekend lenes, in care nu am facut altceva decat sa dorm si sa ma uit la documentare la televizor, am fost nevoita sa ies din casa pentru cumparaturile de Craciun. In alti ani acest lucru imi lua cateva zile si imi pregateam cadourile din timp. Acum m-am trezit dimineata (la amiaza) si am constatat ca nu luasem niciun cadou, asa ca am stabilit cu o prietena sa mergem la cumparaturi. Intre timp, s-a razgandit, dar era ceva de asteptat de la ea, prin urmare am pornit singura.


         Pana astazi uram sa merg singura la cumparaturi, nu stiam cat de bine e sa fi independent, sa nu depinzi de nimeni, sa poti merge oriunde, oricand. Nu a trebuit sa vorbesc cu nimeni si am putut admira in liniste cat de frumos e decorat orasul de sarbatori. Chiar daca totul e mai mult o afacere, o obligatie, este de efect, animeaza atmosfera si da suflet cladirilor cenusii si vechi. Am petrecut cateva ore in centru si la mall. Profa de engleza avea dreptate cand imi zicea ca sunt shopaholica. La intoarcere, m-am asezat pe un loc retras langa geam. Pe scaunul alaturat s-a asezat o doamna in varsta cu un brad cam ciufulit in brate. Am zambit cand am vazut bradul. M-am bucurat ca oamenii inca mai impodobesc un brad adevarat de Craciun, nu doar bucati de sarma si plastic verde. Dupa cateva minute mi-a pus o crenguta de brad in mana. M-a impresionat mult gestul ei. A adus putin din spiritul sarbatorilor in casa mea. Imi place sa vorbesc cu necunoscuti. Simt ca ei sunt singurii care nu ma judeca, care imi cauta doar calitatile si ma face sa ma simt mai bine.

          Apoi au intrat doi copii sa colinde. Mi-am scos castile ca sa ii pot ascuta. A fost prima data cand am ascultat cu adevarat o colinda. Pana de curand eu eram cea care colindam, iar adultii ascultau si zambeau. Zambetul acela nu il intelegeam. Chiar daca cei doi colindau doar pentru bani sau obligati de parinti, au creeat un moment frumos. Cred ca ma simteam la fel ca toti cei care imi zambeau in felul acela ciudat, acum cativa ani, cand mergeam la colindat la tara.

          Apoi cadourile, partea cu care eram obisnuita...Si maine colindatul impreuna cu colegii, care...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va multumesc pentru ca mi-ati spus parerea dumneavoastra!