Astazi nu stiu ce sa scriu. Nu am inspiratie sau poate am secat ca o mina plina aur...epuizabil. Asa ca am sa scriu despre nimic.
Vedeti voi, a existat dintotdeauna un ins numit Nimic. Auzind numele lui, oamenii s-au uitat in marele si incurcatul DEX care le spunea ca acest ins nu exista. Si ei credeau. Asa ca toata lumea il ignora oriunde si oricand. Halucinatii, oboseala, auzenii, orice numai Nimic nu.
Dupa un timp, Nimic a a cazut intr-o puternica depresie. Se simtea singur si neputincios, ca ultima fiinta de pe Pamant. Nici nu mai stia cine este, poate ca nici nu exista, ca nu degeaba se nascuse cu numele de Nimic. Incerca mereu sa fie un ins bun, un adevarat cetatean, dar nimanui nu ii pasa.
Dar intr-o zi, un domn, tocmai cel care il imbrancise cu cateva zile in urma striga disperat dupa el sa il ajute. Cazuse si nu se mai putea ridica singur.
- Acum imi vorbesti, domnule? Cand eu iti ceream ajutorul te faceai ca nu ma vezi. Acum nu te mai temi ca cineva te poate vedea vorbind cu Nimic, ca si un nebun?
Si il ajuta pe domn fara sa ezite.
Cam asa si acum...Parerea colectiva este cea mai puternica si putini au tupeul sa fie diferiti si sa accepte cu nepasare criticile. Si multi, prea multi isi amintesc de cei uitati doar cand au o problema. Societatea e in decadere, ne intoarcem de unde am plecat, omul primitiv condus de instincte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc pentru ca mi-ati spus parerea dumneavoastra!