miercuri, 5 martie 2014

Pentru o clipa, as vrea sa dispar


        Uneori ma satur de tot ce ma inconjoara. As vrea sa fiu singura. Sa nu mai existe oamaeni in jurul meu pentru ca multi ma lasa rece, ma surprind intr-un mod negativ. 

        Imi place singuratatea. Daca nu m-ar tine captiva intre acesti patru pereti scoala, legislatia si normele morale ale societatii contemporane cred ca as disparea pentru cateva zile...sau saptamani, luni, suficient cat sa imi pun ordine in minte. Am atat de multe lucruri la care sa ma gandesc, dar mereu intervine altceva si raman la fel, nu cresc cu nimic. In momentul de fata ma simt urmatita, judecata si presata de scoala si profesori. As vrea doar sa ma lase in pace. Poate ca gresesc, dar vreau sa imi dau singura seama de acest lucru. Asa singurul lucru in plus pe care mi l-au adus este un haos total in minte, un stres in plus. Nu suport stresul. Mi se pare ca este un lucru care tine exclusiv de propria persoana si persoana in cauza il poate combate. Acum ma simt incapabila, ca si cum as cadea in gol si nu as avea nimic de ce sa ma sprijin. Am sa reconstruiesc aparentele pe care toata lumea le vrea, e tot ce pot face. Oricum peste tot sunt numai aparente. In rest, am sa ma ocup de ceea ce ma intereseaza pe plan educational. Si am sa citesc. Am sa citesc mult. Cititul e printre putinele lucruri care momental le fac cu placere si ma ajuta enorm de mult.

luni, 24 februarie 2014

Luni dimineata

           Astazi mi-am luat liber de la scoala. E atat de placut sa te trezesti cu o ora mai tarziu in timpul saptamanii, sa iti pregatesti micul dejun in liniste si asculti cateva melodii bune fara graba. Micile placeri care iti fac ziua mai frumoasa.

           De curand am inceput inca o agenda. Acum scriu in doua. Nu ma pot limita niciodata la un singur lucru...In cea de-a doua scriu cu placere aproape in fiecare zi, imi place sa vad cum paginile sunt din ce in ce mai incarcate, sa stiu cum intr-o zi, cand voi fii si uitat aceste vremuri am sa le citesc cu placere si cel mai mult imi place sa le scriu. Ma gandeam cu ar fi viata de scriitor. Sunt milioane, probalbil, de oameni a caror singura meserie este cea de a scrie pentru altii. Sa depinzi de starea ta emotionala, inspiratia proprie, parerile si criticile constante ale cititorilor...Nu cred ca mi-ar placea sa traiesc asa, desi, cand propria carte iti ocupa un loc in raftul bibliotecii...trebuie sa fie un sentiment unic pe care sper ca intr-un viitor indepartat sau chiar apropiat sa il cunosc si eu. Pana atunci am sa experimentez sentimentul pe care il ai cand tocmai ai terminat o carte buna, sentimentul de dupa acel gol de parca ti-ai fi pierdut un prieten.

luni, 23 decembrie 2013

Doua motive sa zambesc astazi



         Cu toate cate am avut de facut in ultima vreme, nici nu am realizat cat de aproape este Ajunul Craciunului. Abia astazi am putut sa ma bucur cu adevarat de vacanta.


         Dupa un weekend lenes, in care nu am facut altceva decat sa dorm si sa ma uit la documentare la televizor, am fost nevoita sa ies din casa pentru cumparaturile de Craciun. In alti ani acest lucru imi lua cateva zile si imi pregateam cadourile din timp. Acum m-am trezit dimineata (la amiaza) si am constatat ca nu luasem niciun cadou, asa ca am stabilit cu o prietena sa mergem la cumparaturi. Intre timp, s-a razgandit, dar era ceva de asteptat de la ea, prin urmare am pornit singura.


         Pana astazi uram sa merg singura la cumparaturi, nu stiam cat de bine e sa fi independent, sa nu depinzi de nimeni, sa poti merge oriunde, oricand. Nu a trebuit sa vorbesc cu nimeni si am putut admira in liniste cat de frumos e decorat orasul de sarbatori. Chiar daca totul e mai mult o afacere, o obligatie, este de efect, animeaza atmosfera si da suflet cladirilor cenusii si vechi. Am petrecut cateva ore in centru si la mall. Profa de engleza avea dreptate cand imi zicea ca sunt shopaholica. La intoarcere, m-am asezat pe un loc retras langa geam. Pe scaunul alaturat s-a asezat o doamna in varsta cu un brad cam ciufulit in brate. Am zambit cand am vazut bradul. M-am bucurat ca oamenii inca mai impodobesc un brad adevarat de Craciun, nu doar bucati de sarma si plastic verde. Dupa cateva minute mi-a pus o crenguta de brad in mana. M-a impresionat mult gestul ei. A adus putin din spiritul sarbatorilor in casa mea. Imi place sa vorbesc cu necunoscuti. Simt ca ei sunt singurii care nu ma judeca, care imi cauta doar calitatile si ma face sa ma simt mai bine.

          Apoi au intrat doi copii sa colinde. Mi-am scos castile ca sa ii pot ascuta. A fost prima data cand am ascultat cu adevarat o colinda. Pana de curand eu eram cea care colindam, iar adultii ascultau si zambeau. Zambetul acela nu il intelegeam. Chiar daca cei doi colindau doar pentru bani sau obligati de parinti, au creeat un moment frumos. Cred ca ma simteam la fel ca toti cei care imi zambeau in felul acela ciudat, acum cativa ani, cand mergeam la colindat la tara.

          Apoi cadourile, partea cu care eram obisnuita...Si maine colindatul impreuna cu colegii, care...

miercuri, 11 decembrie 2013

Am constatat ca sunt doar putin...nebuna

         Pe zi ce trece ma cunosc tot mai bine si sunt aproape mereu uimita de ceea ce sunt si pot sa fac. Tind sa cred ca ar trebui sa fi ajuns  de mult la balamuc.

         Ii vad pe cei din jurul meu fricosi. Eu nu sunt asa. Chiar astazi am incercat sa imi descopar macar una dintre fricile mele, dar nu am fost capabila. Orice gaseam daramam cu un contraargument. Eu nu am frici. Am doar parte de incidente nefericite, repulsie si asteptari, pe care nu le pot numi frica, nici macar teama. Eu sunt de parere ca daca e sa fie o sa fie. Si daca e sa scap o sa scap, caci voi gasi eu o modalitate. Mereu. 

         Poate ca din acest motiv actionez de multe ori asa cum cred, imi urmez instinctele, pentru ca asta sunt eu, o fiinta primitiva la baza careia va sta mereu instinctul si apoi judecata dezvoltata ca urmare a evolutiei. Ma simt diferita. Nu stie daca in sensul pozitiv sau negativ, dar imi place. Si uneori, chiar deseori e mai mult decat amuzant. Vad lumea ca pe o joaca si am impresia ca ma reintorc la vremurile trecut cand lumea  era o joaca pentru mine. E placut sa traiesti periculos si sa stii ca oricand vei putea cadea, dar vei cadea zambind. E mai bine decat sa fiu o marioneta a societatii care pana la urma este invinsa tot de societate.

         Mai bine EU asa cum imi doresc.

duminică, 8 decembrie 2013

Micul meu secret

   
        Nu ati patit niciodata sa aveti micul vostru secret care sa va faca sa va simtiti bine? Dar ca si oricare om, sunteti o gura-sparta si ati divulgat fie si numai unei singure persoane ceea ce era secretul vostru...Si farmecul a disparut.

        Ce bucurie, ce entuziasm si ce sperante? Acum ca nu mai este un secret parca nici nu mai conteaza la fel de tare, este undeva intr-un colt al mintii umane asteptand sa fie uitat. Si chiar recent am patit si eu asa, dar in cazul meu a fost de bine caci am uitat unele "vicii" emotionale si am revenit la vechea si monotona rutina. Dar nu imi dadusem prea bine seama de ce brusc imi pierea interesul pana ce am luat in mana o carte...

         "De la o vreme cultiv discretia. Se pare ca este acel lucru care face viata moderna misterioasa sau incredibil de minunata. Cel mai banal lucru devine incantator daca il ascunzi. Cand plec din oras nu spun nimanui unde ma duc, Daca as face-o as pierde intreaga placere. E un obicei prostesc, as zice, dar se pare ca aduce o mare doza de aventura in propria-ti existenta."   Portretul lui Dorian Gray, Oscar Wilde
          Micul meu secret sta bine ascuns, intr-o cutie inchisa cu cheia si cheia ascunsa departe...

sâmbătă, 7 decembrie 2013

Rasfoind anii ce au trecut

     
          Primele mele amintiri sunt de pe la varsta de 3 ani. Vagi, putine, dar frumoase. Cata inocenta si bucurie poate exista intr-un copil! Am realizat cu tristete ca omul are mereu parte si de bucurii, insa rareori realizeaza si stie sa se bucure de ceea ce are...
          Nu-mi placea la gradinita, chiar daca acum as da aproape orice sa ma intorc pe acea poarta mare de lemn, unde ceasul de perete parca nu vroia sa isi miste "acul mic spre ora 4, doar acul mare". Asteptam cu teama scoala caci imi era frica ca va trebui sa citesc pagini intregi si nu ma simteam pregatita. In prima saptamana nu am putut sa merg la ore fiind recent operata de apendicita. Parea ca nu intelegeam gravitatea unei operatii la 6 ani. Doar acum mi-e frica si de o injectie.  Doamna invatatoare era foarte multumita de mine. Sa zicem ca si mama la fel. Apoi generala, unde din nou eram doar in lumea mea. Eram mica, dar credeam ca sunt deja mare. Si in final liceul...care nu stiu daca ar trebui sa imi doresc sa se termine sau sa nu se termine. Acum inteleg de ce se spunde ca adolescent este o perioada dificila. As adauga eu FOARTE dificila. Cred ca singura scapare este cartea pe care nu trebuie sa o las din mana pana cand se linistesc apele.
            Acum ma simt pentru prima data copila, incomparabila cu un adult, simt ca nu stiu mai nimic si ca timpul imi fuge de sub ochi mult prea repede, dar fara sa aduca mari imbunatatire. Parca simt o usoara disperare si confuzie pentru ca am sentimentul straniu ca nu stiu ce sa fac chiar daca stiu foarte bine cum ar trebui sa procedez in orice situatie. De asemenea, este frustrant ca nu mai am acel autocontrol pe care il aveam inainte. Culmea, gandesc mai putin si actionez mai mult, cand ar trebui sa fie invers. Parca regresez, dar stiu ca ne este asa. Poate ca aici incepe maturizarea...
            Sau poate ca eu gresesc drumul.

joi, 5 decembrie 2013

Scrisoare pentru Mos Nicolae


            Draga Mosule,

        In fiecare an mi-ai adus ce mi-am dorit si in fiecare an m-ai facut foarte bucuroasa. Imi place sa cred ca tu inca existi, pentru ca asa este, nu? Viata este doar o ilziue, dupa cum spun unii filozofi, asa ca eu traiesc in propria-mi iluzie.

         Tu existi in fiecare om care daruieste. Mai darnici ca de sarbatorii oamenii nu cred ca or sa fie niciodata. Deci nu ma insel, Mosul exista, exista in fiecare dintre noi! Anul acesta si eu vreau sa fiu Mosul caci cred ca tu esti cel mai fericit in toata treaba asta. Asa ca, anul acesta te rog du cadoul meu cuiva a carui cizmulite sunt goale.

                                                         Cu drag,
                                                                 Cineva care ar vrea sa fie ca tine